PROGRAMA LA BIOLOGIE BAC 2009

I. STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN

În cadrul examenului de bacalaureat, biologia poate constitui probă la alegere din aria curriculară corespunzătoare specializării sau probă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare.

II. COMPETENŢE DE EVALUAT

Varianta I

 Ierarhizarea unităţilor sistematice ale lumii vii, evidenţiind evoluţia de la simplu la complex.
 Recunoaşterea, definirea, dovedirea înţelegerii unor termeni, concepte, legi şi principii specifice ştiinţelor biologice.
 Descrierea particularităţilor structurale şi funcţionale ale celulelor, ţesuturilor, organelor, sistemelor de organe la plante, animale şi om, utilizând limbajul ştiinţific adecvat; descrierea principalelor caracteristici structurale ale materialului genetic.
 Caracterizarea unor structuri, funcţii ale organismelor, a unor fenomene, procese biologice etc.
 Explicarea unor procese şi fenomene biologice şi a interrelaţiilor dintre ele; explicarea structurii şi funcţiilor materialului genetic, utilizând terminologia ştiinţifică adecvată.
 Explicarea unor adaptări structurale şi funcţionale ale organismelor la variaţiile de mediu, pe baza conceptelor biologice fundamentale.
 Compararea modurilor de realizare a funcţiilor fundamentale ale organismelor (asemănări, deosebiri), evidenţiind unitatea şi diversitatea lumii vii, evoluţia lumii vii.
 Identificarea şi interpretarea variaţiilor cantitative şi calitative ale unor funcţii fundamentale ale organismelor, ale materialului genetic; aprecierea şi interpretarea unor efecte ale variaţiilor condiţiilor de mediu asupra funcţiilor organismelor.
 Reprezentarea schematică a unor structuri, a mecanismelor unor procese biologice, etc.
 Aplicarea cunoştinţelor de biologie în:
- realizarea, interpretarea unor rezultate, scheme, etc.;
- elaborarea unui text coerent după un algoritm dat, utilizând termeni specifici;
- rezolvarea unor probleme, situaţii-problemă date, etc.;
- alcătuirea unor probleme şi rezolvarea lor, imaginarea unor situaţii - problemă şi rezolvarea lor;
- proiectarea etapelor unor activităţi experimentale cu scop de investigare, verificare,
certificare etc. a unor date, afirmaţii, procese, legi biologice etc.;
- explicarea efectelor factorilor cu potenţial mutagen asupra organismului uman;
- prevenirea efectelor factorilor cu potenţial mutagen asupra organismului uman;
- explicarea consecinţelor propriului comportament asupra sănătăţii organismului.
 Argumentarea propriilor observaţii, investigaţii, concluzii pe baza conceptelor biologice fundamentale: unitatea structură-funcţie; unitatea organism-mediu; unitate-diversitate; evoluţia de la simplu la complex.

Varianta II

 Recunoaşterea, definirea, dovedirea înţelegerii unor termeni, concepte, legi şi principii specifice ştiinţelor biologice.
 Identificarea principalelor componente structurale ale sistemelor de organe la om, precum şi a funcţiilor acestora.
 Descrierea particularităţilor funcţionale ale sistemelor de organe la om; descrierea principalelor caracteristici structurale ale materialului genetic.
 Descrierea particularităţilor biotopului şi ale biocenozei.
 Caracterizarea unor fenomene, procese biologice, a unor boli care afectează organe, sisteme de organe, etc.
 Compararea funcţiilor fundamentale şi evidenţierea interdependenţei lor pentru menţinerea integralităţii organismului uman.
 Explicarea structurii şi funcţiilor materialului genetic, utilizând terminologia ştiinţifică adecvată.
 Explicarea unor adaptări funcţionale ale organismului uman la variaţiile mediului (stimuli interni, stimuli externi).
 Identificarea şi interpretarea variaţiilor cantitative şi calitative ale unor funcţii fundamentale ale organismului uman, ale materialului genetic; aprecierea şi interpretarea unor efecte ale variaţiilor condiţiilor de mediu asupra funcţiilor organismului uman.
 Identificarea şi interpretarea unor relaţii interspecifice în ecosistemele antropizate.
 Reprezentarea schematică a unor structuri, a mecanismelor unor procese biologice, etc.
 Aplicarea cunoştinţelor de biologie în:
- realizarea, interpretarea unor rezultate, scheme, etc.;
- elaborarea unui text coerent după un algoritm dat, utilizând termeni specifici;
- rezolvarea unor probleme, situaţii-problemă date, etc.;
- alcătuirea unor probleme şi rezolvarea lor, imaginarea unor situaţii - problemă şi rezolvarea lor;
- proiectarea etapelor unor activităţi experimentale cu scop de investigare, verificare,
certificare etc. a unor date, afirmaţii, procese, legi biologice etc.;
- explicarea, prevenirea efectelor factorilor cu potenţial mutagen asupra organismului uman;
- explicarea consecinţelor propriului comportament asupra sănătăţii organismului, a
impactului antropic asupra ecosistemelor naturale.
 Argumentarea propriilor observaţii, investigaţii, concluzii pe baza conceptelor biologice fundamentale: unitatea structură-funcţie; unitatea organism-mediu; unitate-diversitate; evoluţia de la simplu la complex.

III. CONŢINUTURI
Pentru proba la alegere din aria curriculară corespunzătoare specializării sau proba la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, proba de biologie se poate susţine în una dintre cele două variante:

I. BIOLOGIE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ - clasele a IX-a şi a X-a.

II. ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE UMANĂ, GENETICĂ ŞI ECOLOGIE UMANĂ - clasele
a XI-a şi a XII-a.

Conform listei disciplinelor la care se susţine examenul de bacalaureat 2008 pentru probele d, e şi f, aprobată de M. E. C. T., se poate opta pentru una dintre cele două variante, dacă biologia a fost studiată în cele două clase de liceu, cuprinse în varianta aleasă.

I. BIOLOGIE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ
CONŢINUTURI - CLASA A IX-A

1. DIVERSITATEA LUMII VII
1.1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE: taxoni (regn, încrengătură, clasă, ordin, familie, gen, specie) nomenclatură binară, procariot, eucariot;
VIRUSURI: caractere generale, clasificare: adenovirusuri, ribovirusuri, exemple la om;
REGNURI: clasificare, caracterizare generală: la fiecare grup se prezintă caractere de regn, încrengătură, clasă, legate de mediul şi modul de viaţă, morfologie, tipul de locomoţie, de nutriţie, de respiraţie, de reproducere (fără cicluri evolutive), importanţă şi exemple reprezentative;
- Monera: - Bacterii: eubacterii;
- Protiste: - Sporozoare;
- Alge unicelulare, euglene;
- Fungi: - Ascomicete;
- Bazidiomicete;
- Plante: - Alge pluricelulare;
- Briofite: briate;
- Pteridofite: filicate;
- Gimnosperme: conifere;
- Angiosperme: dicotiledonate, monocotiledonate;
- Animale: - Celenterate: hidrozoare, scifozoare;
- Platelminţi (trematode, cestode), nematelminţi (nematode), anelide
(oligochete, hirudinee);
Moluşte: lamelibranhiate, gasteropode, cefalopode;
Artropode: arahnide, crustacei, insecte;
Cordate: - Vertebrate: peşti osoşi, amfibieni (anure, urodele), reptile, păsări,
mamifere placentare.
1.2. CONSERVAREA BIODIVERSITĂŢII ÎN ROMÂNIA: specii ocrotite, rezervaţii naturale, parcuri naţionale.
2. CELULA - UNITATEA STRUCTURALĂ ŞI FUNCŢIONALĂ A VIEŢII
2.1. STRUCTURA, ULTRASTRUCTURA ŞI ROLUL COMPONENTELOR CELULEI (enunţarea funcţiei fără descrierea mecanismelor):
- procariote: structură;
- eucariote:
- învelişul celulei:
- membrană celulară (model mozaic fluid);
- perete celular;
- citoplasmă:
- fundamentală;
- structurată - organite celulare: reticul endoplasmatic, ribozomi, mitocondrii,
aparat Golgi, lizozomi, centrozom, plastide, vacuole;
- nucleu - membrană nucleară, nucleoli, carioplasmă-cromatină (acizii nucleici - tipuri şi rol);
2.2. DIVIZIUNE CELULARĂ: - importanţă, clasificare:
- ciclul celular;
- indirectă (cariochinetică);
- cromozomi şi fus de diviziune – alcătuire şi rol;
- mitoză ( faze, importanţă);
- meioză (etape, faze, importanţă).
3. EREDITATEA ŞI VARIABILITATEA LUMII VII
3.1. CONCEPTE: ereditate, variabilitate.
3.2. MECANISMELE TRANSMITERII CARACTERELOR EREDITARE
- Legile mendeliene ale eredităţii:
- legea purităţii gameţilor;
- legea segregării independente a perechilor de caractere;
- abateri de la segregarea mendeliană: codominanţa.
3.3. RECOMBINARE GENETICĂ PRIN SCHIMB RECIPROC DE GENE
3.4. DETERMINISM CROMOZOMAL AL SEXELOR (fără subtipuri);
3.5. INFLUENŢA MEDIULUI ASUPRA EREDITĂŢII (mutaţii, clasificare, factori mutageni);
3.6. GENETICĂ UMANĂ: boli ereditare - clasificare şi exemple.

CONŢINUTURI - CLASA A X-A

1. ŢESUTURI VEGETALE ŞI ANIMALE: clasificare, structură, rol.
1.1. ŢESUTURI VEGETALE
- embrionare primare - apicale, intercalare;
- definitive: de apărare - epidermă; fundamentale - asimilatoare, de depozitare;
conducătoare, secretoare.
1.2. ŢESUTURI ANIMALE
- epiteliale: de acoperire, secretoare - tipuri de glande; senzoriale;
- conjunctive: moi, semidure, dure (osos compact, osos spongios); sângele;
- muscular: striat, neted;
- nervos: neuronul, celula glială.
2. STRUCTURA ŞI FUNCŢIILE FUNDAMENTALE ALE ORGANISMELOR VII
2.1. FUNCŢII DE NUTRIŢIE

• NUTRIŢIA AUTOTROFĂ

-fotosinteza: ecuaţie chimică, etape (fără mecanismul intim al fotosintezei), evidenţiere (după CO2 absorbit, după substanţă organică produsă, după O2 produs), importanţă; rolul pigmenţilor asimilatori (clorofila a şi clorofila b).

• NUTRIŢIA HETEROTROFĂ

- heterotrofia la fungi: saprofită, parazită, exemple, importanţă;
- heterotrofia la plante: parazită;
- nutriţia simbiontă (licheni);
- digestia la animale: tipuri de digestie (intracelulară, extracelulară);
- sistem digestiv la mamifere: tub digestiv (componente - localizare, morfologie, fără structura peretelui) şi glande anexe (glande salivare, ficat, pancreas exocrin) – localizare, rolul lor în digestia chimică a alimentelor;
- boli ale sistemului digestiv la om (gastrită, ulcer gastroduodenal, toxiinfecţii alimentare, hepatită virală acută) - manifestări, cauze şi prevenire.

• RESPIRAŢIA

- respiraţia aerobă: ecuaţie chimică, localizare (fără mecanismul respiraţiei celulare);
- respiraţia anaerobă: ecuaţie chimică, localizare, exemple; fermentaţii (exemple de fermentaţie - alcoolică, lactică, acetică, importanţă);
- respiraţia la plante: evidenţiere (după consumul de substanţă organică, după consumul de O2 şi după CO2 produs);
- respiraţia la animale:
- sistem respirator la mamifere: căi respiratorii, plămâni - localizare, structură, mecanismul ventilaţiei pulmonare - inspiraţie, expiraţie;
- boli ale sistemului respirator la om (bronşită, laringită, astm bronşic, pneumonie,TBC ) - manifestări, cauze şi prevenire.

• CIRCULAŢIA

Circulaţia la plante:
- absorbţia apei şi a sărurilor minerale: localizare, mecanismele absorbţiei;
- circulaţia sevelor: forţe care contribuie la circulaţia sevelor.
Circulaţia la animale:
- mediul intern la mamifere (sângele - compoziţie, rol);
- sistem circulator la mamifere: inimă (localizare, structura macroscopică, rol), vase de sânge (artere, vene, capilare, rol);
- boli ale sistemului circulator la om (varice, ateroscleroză, hipertensiune arterială, infarct miocardic, accident vascular cerebral) - manifestări, cauze şi prevenire.

• EXCREŢIA

Excreţia la plante:
- transpiraţia - prezentare generală, localizare;
Excreţia la animale:
- sistem excretor la mamifere: căi urinare şi rinichi (localizare, structură şi rol - fără mecanismul formării urinei);
- boli ale sistemului excretor la om (litiază urinară, insuficienţă renală cronică) - manifestări, cauze şi prevenire.
2.2. FUNCŢII DE RELAŢIE

• SENSIBILITATEA

Sensibilitatea şi mişcarea la plante
Sensibilitatea la animale:
- organe de simţ la mamifere (ochiul, urechea, nasul, limba, pielea) - structură şi rol;
- deficienţe senzoriale la om: (miopie, hipermetropie, strabism, astigmatism, surditate) - manifestări, cauze şi remedii;
- sistem nervos la mamifere - SNC (măduva spinării, encefal -localizare, componente, rol);
- boli ale SNC la om (boala Parkinson, paralizie, epilepsie, scleroză în plăci) - manifestări, cauze şi prevenire şi factori de risc (consum de droguri, alcool, cafea, tutun).

• LOCOMOŢIA LA ANIMALE

Sistem locomotor la mamifere (scheletul şi musculatura membrelor).
2.3. FUNCŢIA DE REPRODUCERE

• REPRODUCEREA LA PLANTE

Reproducerea asexuată la plante: specializată şi vegetativă;
Reproducerea sexuată la angiosperme: floare - structură; fecundaţie; sămânţă - alcătuire; fruct - tipuri reprezentative de fructe.

• REPRODUCEREA LA OM

Sistemul reproducător femel şi sistemul reproducător mascul (localizare, structură şi rol);
Boli cu transmitere sexuală (sifilis, gonoree, candidoză, SIDA) - manifestări, cauze şi prevenire.

II. ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE UMANĂ, GENETICĂ ŞI ECOLOGIE UMANĂ

CONŢINUTURI - CLASA A XI-A

1. ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN
- topografia organelor şi a sistemelor de organe - planuri şi raporturi anatomice;
2. FUNCŢIILE FUNDAMENTALE ALE ORGANISMULUI UMAN
2.1. FUNCŢIILE DE RELAŢIE

• SISTEMUL NERVOS

- clasificarea sistemului nervos din punct de vedere topografic şi funcţional;
- sistemul nervos somatic: funcţia reflexă - actul reflex, funcţia de conducere - clasificarea căilor de conducere si rolul acestora;
- sistemul nervos vegetativ - clasificare, efecte ale stimulării simpaticului şi parasimpaticului;
- noţiuni elementare de igienă şi patologie: meningită, comă, hemoragii cerebrale.

• ANALIZATORII

- segmentele unui analizator;
- fiziologia analizatorilor: vizual, auditiv, vestibular, cutanat;
- noţiuni elementare de igienă şi patologie: herpes, cataractă, glaucom, conjunctivită, otită.

• GLANDELE ENDOCRINE

- topografie, hormoni – efecte definitorii: hipofiză, tiroidă, pancreas, suprarenale, gonade;
- disfuncţii (nanism hipofizar, gigantism, acromegalie, diabet insipid, boala Basedow-Graves, mixedem, nanism tiroidian, guşă endemică, diabet zaharat).

• SISTEMUL OSOS

- scheletul - alcătuire, rol, creşterea în lungime şi în grosime a oaselor;
- noţiuni elementare de igienă şi patologie: deformări, fracturi, entorse, luxaţii;

• SISTEMUL MUSCULAR

- muşchi scheletici: principalele grupe, tipuri de contracţii;
- noţiuni elementare de igienă şi patologie: oboseală musculară, întinderi şi rupturi musculare.
2.2. FUNCŢIILE DE NUTRIŢIE

• DIGESTIA ŞI ABSORBŢIA

- transformări fizico-chimice ale alimentelor în tubul digestiv;
- absorbţia intestinală;
- fiziologia intestinului gros;
- noţiuni elementare de igienă şi patologie: carii dentare, stomatită, enterocolite, ciroză hepatică, litiază biliară, pancreatită.

• CIRCULAŢIA

- grupe sanguine, imunitate;
- activitatea cardiacă, parametri funcţionali - frecvenţă cardiacă, debit cardiac, tensiune arterială, puls arterial;
- circulaţia mare şi mică;
- noţiuni elementare de igienă şi patologie: cardiopatie ischemică, hemoragii interne şi externe, leucemii, anemii.

• RESPIRAŢIA

- ventilaţia pulmonară, transportul gazelor, schimbul de gaze, volume şi capacităţi respiratorii;
- noţiuni elementare de igienă şi patologie: gripă, fibroză pulmonară, emfizem.

• EXCREŢIA

- formarea şi eliminarea urinei;
- noţiuni elementare de igienă şi patologie: cistită, nefrită, glomerulonefrită.
2.3. FUNCŢIA DE REPRODUCERE
- sistemul reproducător: componente, fiziologie;
- sănătatea reproducerii: planificare familială, concepţie şi contracepţie, sarcina şi naşterea;
- noţiuni elementare de igienă şi patologie: anexită, adenom de prostată.

CONŢINUTURI - CLASA A XII-A

1. GENETICĂ
1.1. GENETICĂ MOLECULARĂ
• ACIZII NUCLEICI - compoziţia chimică;
- structura primară şi secundară a ADN;
- tipuri de ARN, structură şi funcţii;
- funcţia autocatalitică şi heterocatalitică.

• ORGANIZAREA MATERIALULUI GENETIC: virusuri, procariote şi eucariote;

1.2. GENETICĂ UMANĂ

• GENOMUL UMAN - complementul cromozomial.

• MUTAGENEZA ŞI TERATOGENEZA - anomalii cromozomiale asociate cancerului uman

(fenotipul cancerului, agenţi carcinogeni).

• DOMENII DE APLICABILITATE ŞI CONSIDERAŢII BIOETICE ÎN GENETICA UMANĂ

- sfaturile genetice;
- diagnosticul prenatal;
- fertilizarea in vitro;
- clonarea terapeutică;
- terapia genică.
2. ECOLOGIE UMANĂ
• CARACTERISTICILE ECOSISTEMELOR ANTROPIZATE ŞI MODALITĂŢI DE INVESTIGARE; particularităţi ale biotopului şi biocenozei; relaţii interspecifice în ecosistemele antropizate.

• IMPACTUL ANTROPIC ASUPRA ECOSISTEMELOR NATURALE: degradarea habitatelor, introducerea de specii noi, supraexploatarea resurselor biologice (defrişare, păşunat, pescuit, vânătoare), urbanizare şi industrializare, deteriorarea mediului prin poluare chimică, fizică, biologică.

IV. PRECIZĂRI:

Biologia este susţinută ca probă scrisă.
Timpul alocat probei este de 3 ore.
Punctajul maxim este de 100 puncte dintre care 10 puncte se acordă din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea punctajului obţinut la 10. Nota minimă pentru promovarea probei este 5, echivalentul a 50 de puncte.
Conform “Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2008”, pregătirea pentru examen şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin O.M.E.C.T.
Conţinuturile din programa de examen (termeni, concepte, principii, legi specifice biologiei etc.) vor fi abordate din perspectiva competenţelor prezentate la punctul II.
Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la realizarea competenţelor cuprinse în programa şcolară.
Programa pentru examenul de bacalaureat a fost elaborată în conformitate cu
Programele şcolare de biologie pentru clasele a IX-a, a X-a, a XI-a, a XII-a, în
vigoare.